Majoritatea oamenilor, inclusiv creștinii, cred că originea Crăciunului provine din sărbătorile păgâne dedicate zeului solar Sol Invictus, zeului Saturnalia al lui Saturn sau zeului solar persan adoptat de romani Mithras. Dar când a avut loc primul Crăciun?
Din punct de vedere academic, această perspectivă este cunoscută sub numele de teoria religiilor istorice. Teoria sugerează că Biserica Catolică din Roma a început să sărbătorească Crăciunul pe 25 decembrie în anul 336 d.Hr., pentru a înlocui sărbătorile păgâne.
Totuși, mai multe manuscrise și teorii vechi arată că primul Crăciun a fost sărbătorit chiar mai devreme de anul 336 d.Hr. Surse din jurul anului 200 d.Hr. oferă indicii explicite și implicite despre modul în care a fost stabilită data de 25 decembrie ca zi a nașterii lui Iisus.
El a scris că Iisus s-a născut „în Betleem, cu opt zile înainte de calendarele din ianuarie (25 decembrie), în a patra zi a săptămânii (miercuri)”. În acest context, Hipolit a folosit calendarul iulian, un calendar solar introdus de Iulius Cezar în 46 î.Hr.
În tradiția iudaică, data conceperii unei persoane sfinte coincide cu data morții acesteia. Creștinii timpurii credeau că 25 martie este ziua răstignirii lui Iisus.
Conform acestei presupuneri teologice, calculul arată că conceperea lui Iisus a avut loc tot pe 25 martie. Prin urmare, nașterea lui Iisus ar fi avut loc exact nouă luni mai târziu, pe 25 decembrie. Această metodă de calcul este cunoscută drept teoria calculării, scrie The Conversation.
Teoria sugerează că data nașterii lui Iisus nu are legătură cu ritualurile păgâne dedicate zeilor Sol Invictus, Saturnalia sau Mithras, deoarece aceste sărbători păgâne nu aveau loc pe 25 decembrie.
Sol Invictus era probabil sărbătorit pe 8, 9 sau 28 august, 19 sau 22 octombrie ori 11 decembrie. Saturnalia era sărbătorită între 17-23 decembrie. În cazul lui Mithras, nu există dovezi concludente că sărbătoarea avea loc pe 25 decembrie.
Trei manuscrise diferite sprijină ideea că Crăciunul era sărbătorit înainte de anul 336 d.Hr.: Didascalia Apostolorum, Liber Pontificalis și Epistola lui Teofil.
Didascalia Apostolorum este un text vechi din anul 250 d.Hr., care menționează sărbătoarea Epifaniei, manifestarea lui Hristos față de oameni. În Biserica Catolică, Epifania comemorează vizita magilor la Betleem, iar în bisericile ortodoxe, ea comemorează botezul lui Iisus. Epifania face parte din sărbătoarea Crăciunului în aceste tradiții.
Textul menționează că Epifania este sărbătorită pe 6 ianuarie în calendarul iulian. Convertind această dată în calendarul gregorian, folosit astăzi, Epifania cade pe 25 decembrie.
Acest document conține biografii scurte ale papilor și sugerează că sărbătoarea Crăciunului exista deja în secolul al II-lea d.Hr.
Textul menționează că Papa Telesfor (125-136 d.Hr.) a instituit celebrarea nașterii lui Iisus, deși nu precizează data exactă. Totuși, acest fapt indică o tradiție mai veche a Crăciunului decât se credea anterior.
Acest document menționează 25 decembrie ca dată a sărbătorii nașterii lui Iisus. Textul sugerează că sărbătoarea era cunoscută înainte de anul 196 d.Hr., ceea ce indică faptul că Crăciunul era celebrat încă din secolul al II-lea d.Hr.
Aceste trei texte demonstrează că originea Crăciunului nu este legată de sărbătorile Sol Invictus, Saturnalia sau de Mithras, și că creștinii au celebrat Crăciunul încă din secolul al II-lea d.Hr.
O mumie misterioasă din Australia s-a dovedit a fi o prințesă
Ziua în care mii de oameni au crezut că a început „Războiul lumilor”
Să fie un scriitor din 1800 primul influencer pentru bărbați?